Ariile curriculare: Viață practică

Punctul de pornire în activitățile Montessori îl reprezintă aria curriculară de viață practică, acestea fiind primele materiale pentru fiecare nou venit. Prin intermediul activităților de viață practică se face trecerea dintre casă și mediul grădiniței, Maria Montessori observând că la această vârstă copiii au o dorință înnăscută de a îndeplini sarcini de viață obișnuită. Sunt foarte interesați de sarcinile pe care adulții le efectuează zi de zi și își doresc să îi imite, iar imitarea este una dintre cele mai puternice nevoi interioare ale unui copil în această perioadă. Exercițiile sunt gândite plecând de la tendințele firești ale copiilor și vin în întâmpinarea perioadelor senzitive manifestate de acesta, având un rol extrem de important.

Ele pot părea non-academice, însă în realitate oferă numeroase oportunități de învățare, reprezentând baza pentru activitățile mai complexe de mai târziu și ajutând în același timp copilul să se integreze în societate (comunitatea Montessori). Prin repetiție mișcările se perfecționează și copilul își rafinează coordonarea mână-ochi, controlul și precizia, acest lucru ducând în cele din urmă la creșterea independenței. Exercițiu după exercițiu, puterea sa de concentrare (necesară învățării) crește și capătă încredere în sine, descoperind că având răbdare și preseverență poate realiza ce își propune.

Prin efectuarea activităților din aria curriculară de viață practică cel mic descoperă și regulile-cadru convenite ale mediului Montessori – primul pas în formarea aptitudinilor necesare pentru a interacționa cu ceilalți, prin folosirea unui limbaj adecvat în fiecare situație și exersarea modelelor de comportament dezirabil. Respectarea acestor reguli asigură educarea responsabilității, a respectului pentru activitatea altuia și răbdarea de a aștepta rândul propriu, ajutând copilul să dezvolte un mod de gândire ordonat.

Fiecare exercițiu de viață practică are dublu rol, incluzând un scop indirect. De exemplu, ”spălarea mesei” este la bază activitatea de a curăța masa, însă reprezintă și o bună oportunitate de a învăța să își coordoneze și controleze mișcările, iar pe măsură ce este absorbit în această acțiune se dezvoltă abilitatea de a se concentra (intensitatea și durata), totul fiind o pregătire pentru momentul în care va exersa activitatea mult mai complexă a scrierii.

Aria curriculară de viață practică este singura care poate diferi în funcție de cultură (de exemplu în Japonia se vor folosi bețigașele pentru a mânca), însă activitățile pot fi  de fiecare dată organizate în câteva grupe distincte:

  • Exerciții preliminare care au drept scop coordonarea și controlul mișcărilor – reprezintă pregătirea pentru activități mai complexe (transferul folosind o lingură, turnarea apei, sortarea etc.).
  • Exerciții care privesc grija față de propria persoană –  descoperă regulile de bază ale igienei personale și abilitatea de a se îngriji singur (spălarea mâinilor, îmbrăcarea/dezbrăcarea etc.).
  • Exerciții în care se cultivă grija față de mediu – învață să aibă grijă de mediul în care trăiesc (măturarea podelei, spălarea mesei, îngrijirea plantelor etc.).
  • Exerciții de grație și curtoazie –  exersează formule de politețe și reguli de comportare în societate (formulele de politețe, punerea mesei etc.).
  • Exerciții de practicare a diferitelor forme de mișcare („Mersul pe linie”) dar și de stopare a oricărei forme de mișcare („Jocul tăcerii”) – coordonarea și armonia miscării corporale.

Alina F.

–––––

Acest articol face parte dintr-o serie de postări, prima dintre ele fiind Ariile curriculare și materialele didactice Montessori.

About Alina Fekete (103 Articles)
Specialist în design și comunicare. Cel mai important rol este însă cel de părinte - alături de cei doi copii ai mei descopăr lumea fascinantă care ne înconjoară.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Casa copiilor, mediul pregătit pentru 3-6 ani - primul plan de dezvoltare

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*